Speologie

În 1904, vasul «Roland» al Laboratorului Arago efectua cercetări oceanografice în apele insulelor Baleare, sub conducerea domnului Pruvot şi cu concursul domnului Odon de Bouen, profesor la Universitatea din Barcelona. Din timpul consacrat cercetărilor marine, câteva zile trebuiau rezervate pentru explorarea celebrelor peşteri ale Dragonului din Insula Mallorca.

Cuvântul: speologie a fost alcătuit, acum vreo patruzeci de ani, din două rădăcini greceşti, astfel ca din împreunarea lor să rezulte sensul de «cuvânt despre peşteri», de ştiinţa golurilor subpământene.

Începând din 1920, la Universitatea din Cluj există un institut de cercetări consacrat acelei istorii naturale care poartă numele de speologie. De ce are el acest caracter? De ce poartă acest nume? Iată întrebări la care mi se pare oportun să răspund în acest raport, care este cel dintâi, înainte de a descrie organizarea Institutului şi de a prezenta activitatea lui. Mi se pare de asemenea că cel mai bun mijloc de a mă achita de această sarcină este de a relata pur şi simplu cum s-au petrecut lucrurile, să fac, ca să spun aşa, „istoricul” acestei ctitorii ştiinţifice, chiar admiţând că, în stadiul în care se află ea, procedeul poate părea pretenţios; dacă popoarele fericite nu au istorie, instituţiile ştiinţifice incomplet organizate sunt în aceeaşi situaţie, dar din motive cu totul diferite.

Am vizitat de cinci ori Gheţarul de la Scărişoara, în 15 şi 16 august 1921, în 5 octombrie 1921, în 12 iunie 1922 şi în 28 iunie 1923; în felul acesta, am putut să adun un anumit număr de observaţii şi să constat modificările pe care influenţa anotimpurilor le provoacă în peşteră. Aceste observaţii sunt cu siguranţă insuficiente ca să servească drept bază pentru o lucrare definitivă; ele sunt încă prea puţin numeroase şi lipsite de date obţinute prin măsurători precise.

Organizându-se Universitatea română din Cluj, Consiliul dirigent a avut în vedere nu numai de a corespunde nevoilor actuale ale învăţământului, ci de a crea totodată şi un însemnat centru cultural european; un centru care să atragă pe oamenii de ştiinţă din toată lumea şi care să poată lua partea la lucrările ştiinţifice mondiale.

MUNŢII APUSENI ŞI BIHARIA. – Podişul Transilvaniei este despărţit de întinsa câmpie a Tisei de un masiv muntos foarte important, în care îşi au izvoarele reţelele hidrografice complexe ale râurilor Someş, Criş şi Arieş. Ni s-a părut că localnicii folosesc denumirea de Munţii Apuseni pentru întregul masiv cuprins între Mureş (la sud) şi Someş (la nord), în vreme ce unele hărţi recente rezervă această denumire pentru regiunea aferentă cursului superior al Arieşului.